Tir cu arcul


Exista o varietate foarte mare de arcuri în toata lumea. Iata mai jos descrierea celor mai folosite arcuri.

Dacic

Din momentul in care puteau manui o arma, barbatii participau la batalii, de obicei luptand pentru familia sau tribul din care faceau parte. In functie de caracteristicile tribului sau de statutul social al barbatului, acesta putea lupta fie calare, fie pe jos. In ambele cazuri, luptatorul era un arcas talentat deoarece trasul cu arcul se invata in timpul pregatirii militare, vanatorii sau a frecventelor ciocniri militare.

O mare abilitate in manuirea arcului era dezvoltata in cadrul armatei dacice. Datorita faptului ca arcul era o arma principala, tehnicile de construire erau avansate. Acesta era o arma cu o raza mare de actiune a carei vechi radacini nu se cunosc; era fabricata de insasi razboinicii care o foloseau sau de catre mestesugari iscusiti.

Unele arcuri erau relizate din coarne ale animalelor, legate prin mijloc cu o piesa dreapta; altele erau fabricate din lemn de sanger, zada, alun, carpen, frasin sau ulm. Corzile erau realizate din in, canepa, intestine ale animalelor si din vene de cai sau vite. Cand mergeau, razboinicii atarnau arcul pe umar, il tineau in mana sau in teci speciale. Un arc de marimi medii putea trage sageti pana la distanta de 200 de metri.

Era folosit ca o arma de atac: in atacurile statice de catre pedestrasi si in atacurile rapide de catre calareti. Calaretii daci purtau armura si erau numiti „catafractari”, fiind capabili sa foloseasca arcul in timp ce calareau.

Sagetile realizate din lemn sau trestie aveau lungimi de 0.8 – 0.9 metri si varfuri metalice ascutite. Un arcas talentat putea trage 12 sageti pe minut. Aceste sageti erau tinute in tolbe, 16-24 la numar. Erau foarte atent lucrate si pictate, dar totodata, varfurile erau inmuiate in otrava. Cand sagetile din tolba se terminau, erau folosite sageti cazute pe campul de lupta.

La inceput, varfurile sagetilor erau facute dupa modelul celor din os si piatra. Cele realizate din bronz si fier au inceput sa fie produse abia din secolele VII-VI i.e.n., cand Scitii trecusera peste teritoriile dacice. Forma lunga, piramidala, cu trei taisuri, intalnita initial la Sciti, era des folosita de catre daci. Sagetile cu doi tepi, ghimpi, erau insa o caracteristica particulara a sagetilor dacice.
Mongol

Arcul mongol este tipul numit adesea arcul asiatic recurv tipic, construit ca un arc composit, din corn de bivol, tendoane, scoarte de copaci si bambus. Principala diferentza tehnica ce deosebeste un arc mongol de unul ungar este prezenta unui distantator al corzii, realizat din lemn sau corn, pentru a tine coarda mai departe de bratele arcului.

Hun Arcul hun este asimetric, composit si reflex.A fost inventat in Asia Centrala si adus in Europa pentru prima data de catre huni.
Forma asimetrica ii permitea sa fie marit in lungime cu usurinta, chiar in timpul calariei. Astfel a rezultat un arc mult mai puternic, putand trage la distante mai mari decat arcurile triburilor germanice din Europa. Astfel, arcasii huni puteau dobori inamicul inainte ca acesta sa poate reactiona in vreun mod defensiv sau ofensiv. Totusi, asimetria il facea mai putin precis, cu toate ca era si de tip composit.

Maghiar

Arcul maghiar, o imbunatatire adusa arcului hun, pentru o mai usoara folosire de catre pedestrasi, este simetric, composit si reflex. A fost inventat in Asia Centrala.

Arcul traditional englez Longbow

Acesta este cel mai cunoscut arc, asociat cu Robin Hood si Epoca Medievala. Pentru a se plia pe regulile Societatii britanice Longbow, arcul trebuie sa fie din sectiunea D, creat în totalitate din lemn, cu crestaturi din corn la fiecare capat unde se prinde coarda. Axul sagetilor trebuie sa fie facut din lemn, iar sagetile trebuie sa aiba aripioare directionale din pene. Sprijinul sagetii si catarea nu sunt acceptate.

Este un arc de lungimi mari, realizat in general din lemn de tisa, avand o mare raza de actiune. Era de obicei construit la aceeasi lungime ca a bratelor arcasului. Cel mai bun exemplu este arcul lung englezesc sau cel galez, construite traditional din lemn de tisa, folosit cu succes de catre englezi in Razboiul de 100 de ani. In acea vreme era numit „arcul razboiului”. De la distanta mica, putea strapunge cu usurinta cea mai buna armura a vremii.

Arcul plat american

Acest arc a fost conceput în anii 1930 cand oamenii de stiinta si inginerii au început sa realizeze un studiu detaliat pentru echipamentul dedicat tirului cu arcul. Ei au aplicat descoperirile lor arcului englezesc Longbow (ELB) si au produs ADB (American Flat Bow). Acesta este putin mai scurt decat ELB si are brate dreptunghiulare mai degraba,decat cele în forma literei D ale ELB-ului. AFB-ul este folosit des pentru tirul de camp.Este un arc realizat din lemn foarte rezistent si elastic, precum frasin, hicori sau stejar. Numele arcului (plat-flatbow) se refera la forma sa. Bratele unui arc plat sunt mai late langa maner decat la varfuri, dispersand mult mai eficient tensiunile ce apar decat in cazul unui arc lung sau composit. Arcul traditional finlandez este realizat din frasin si are lungimea egala cu inaltimea tragatorului. Arcurile plate moderne au deseori forma recurva.

Arcul Recurve (sau olimpic)

Acesta este arcul cel mai des întalnit în zilele noastre, dar devenit popular cu ajutorul arcului compus.

Arcul recurv a evoluat de la arcul englezesc Longbow, prin intermediul celui american plat si a progresat pana la manerele din lemn laminat si bratele din fibra de sticla sau lemn laminat. În ultimii ani sectiunile de metal ale manerului (elevatoarele) cu brate detasabile au devenit mai des întalnite. Este permisa folosirea catarii, a sprijinului pentru sageata, a stabilizatoarelor, a materialelor sintetice pentru coarda si a clicker-ului (ca verificare a elongatiei) pentru acest tip de arc. Sagetile pot fi confectionate din lemn, aluminiu, carbon/aluminiu sau fibra de carbon. Majoritatea arcasilor profesionisti trag cu sageti de carbon/aluminiu sau din fibre de carbon datorita traiectoriei lor mai plate si a vitezei mai mare de zbor, cu scopul de a marca un punctaj mai mare.Un arc recurv in pozitie relaxata are capetele bratelor indoite spre inainte. Coarda este fixata la 10 cm de varful bratelor. Cand coarda este intinsa, varfurile curbate ale bratelor se indreapta spre a conferi putere. Dupa ce se elibereaza coarda, bratele revin la forma initiala de C. Aceasta aranjare a bratelor imprima sagetii o viteza mai mare decat un arc cu brate drepte. Lungimea bratelor este determinata in functie de inaltimea arcasului pentru a optimiza puterea conferita de acestea.

Arcul Compound

Arcul compound este cel mai sofisticat si tehnic arc existent. Pentru cei neinitiati, arcul compus pare sa aiba mai multe corzi, cand de fapt, are doar una, plus înca doua sau patru cabluri cu scripeti la capat care sunt prinse de fiecare brat în parte si de o cama la capatul opus al celuilalt brat. Bratele unui arc compus sunt foarte rigide, astfel încat camele si cablurile sunt cele care ofera elasticitatea necesara pentru a trage arcul.

Arcul compound tinde sa fie mai scurt decat cel recurv si este compus dintr-un elevator metalic, fibra de sticla laminata, iar bratele – din fibra de carbon la capete, acolo unde se afla camele excentrice care variaza mult în design si ofera fiecarui arc caracteristicile proprii de tragere. Caracteristica principala a arcului compound este faptul ca la tragere, greutatea maxima de tragere este atinsa mult mai rapid decat în cazul arcului recurv (la aproape o treime din elongatie), iar apoi, pe masura ce trageti pana la final, greutatea de mentinere scade între 60 si 75% din greutatea maxima de tragere. Arcul compus este astfel mult mai usor de tinut si de folosit. Asta datorita cablurilor cu scripeti si a camelor excentrice. Arcurile compuse sunt mult mai eficiente decat celelalte arcuri la transformarea energiei stocate în viteza sagetii.

Cand coarda arcului este trasa inapoi, scripetii actioneaza pentru a reduce forta necesara tensionarii corzii, conferind totusi putere si viteza. Aceste arcuri sunt minor afectate de schimbarile de temperatura si umezeala, avand acuratete, imprimand totodata viteza foarte mare sagetii, aceasta parcurgand o distanta mult mai mare decat una trasa cu un arc (orice alt tip de arc) obisnuit.

Arbaleta

Arbaletele sunt arcuri care au un mic încarcator precum cel al pustilor, un mecanism de blocare pentru mentinerea corzii la elongatie maxima si un tragaci pentru eliberarea corzii. Arbaletele sunt foarte rar întalnite în tirul la tinta, desi folosinta lor creste pe continentul european. Arbaletele sunt mai des gasite în tirul de camp, desi mai putin comune decat celelalte tipuri de arcuri.

Majoritatea cluburilor de tir cu arcul nu accepta arbaletele pentru ca au nevoie de tinte speciale si au deja o reputatie mai putin buna ca fiind folosite în actiuni periculoase si antisociale de catre unii detinatori.

Arcul de distanta

În cazul tirului la distanta exista mai multe clase de arc ce, per total, tind sa fie arcurile tinta (recurv sau compus) în echipamentul normal de tragere, în mai multe categorii de greutate de tragere.

Exista, de asemenea, un tip specific de arc pentru tirul la distanta (în propria sa clasa) care este foarte scurt si lanseaza sageti foarte scurte si ele (de aproximativ 35 cm) cu aripioare directionale minuscule. Aceste arcuri sunt atat de specializate încat nu se gasesc în magazine. Trebuie sa gasiti pe cineva care va poate confectiona unul la comanda sau sa îl realizati chiar voi. Exista unul sau doua special facute, de tip compus, dar din nou, acestea se fac doar la comanda.

Toate tipurile de arcuri mentionate mai sus, cu exceptia celor de distanta pot fi folosite pentru tir metric sau de camp. Toate arcurile de mai sus cu exceptia celui de distanta si a arbaletei pot fi folosite pentru tir la prajina. De exemplu, arcurile lungi nu se folosesc de obicei pentru tirul de vanatoare.

Pasul unu

Stabiliti scopul pentru care veti folosi arcul. Va reamintim ca in Romania este interzisa folosirea arcurilor pentru vanat. Arcurile de tinta sunt, in general, mai lungi si cu greutate mai mica de tragere, de vreme ce veti trage multe sageti in timp scurt, iar forta de tragere nu este critica. Arcurile de compound sunt mai scurte si au greutate mai mare de tragere, dar forta acestora este foarte importanta. Daca intentionati sa folositi arcul pentru ambele activitati, va trebui sa faceti niste compromisuri.

Pasul doi

Greutatea de tragere a arcurilor recurve se calculeaza la o elongatie de 71 cm. Astfel, un arc cu greutate de tragere de 14 kg pentru a trage coarda si a o mentine la o distanta de 71 cm. Ca regula generala, sunt necesare 1,200 kg pentru a trage fiecare distanta de 2,54 cm. Deci, pentru a trage coarda pe o distanta de 73,54 cm sunt necesare 15,2 kg. Majoritatea femeilor prefera arcul de 14 kg, iar barbatii pe cel de 25 kg.

Elongatia de tragere nu este la fel de importanta in cazul unui arc recurv precum in situatia celui compus, cu exceptia faptului ca ceea ce s-a mentionat mai sus in materie de greutate de tragere poate fi obtinut prin intermediul elongatiei de tragere. Ca regula generala, elongatia de tragere a unui arcas va fi cu 2,54 cm mai mica decât este in cazul unui arc compus. Elongatia de tragere este calculata brut prin strângerea in forma de pumn a mâinii cu care tineti arcul si atingerea acestuia de un perete in lateralul corpului ca si cum ati trage cu arcul. Stati drept, intr-o pozitie buna de tragere, si rugati pe cineva sa masoare distanta de la perete la coltul gurii voastre. Aceasta metoda nu va fi exacta, dar este mult mai buna decât ghicitul

Pasul trei

Verificati elongatia de tragere a arcurilor. Aceasta este distanta pe care coarda se poate trage in spatele arcului. Complet trasa, coarda ar trebui sa ajunga exact in spatele pometelui. Unele arcuri compuse au elongatii reglabile de tragere. Cereti informatii de la magazin in acest sens.

Pasul patru

Verificati greutatea de tragere a arcului. Alegeti un arc pe care il puteti trage relativ facil. Încercati sa trageti mai multe sageti in acest sens, pâna ce incep sa va oboseasca bratele.

Pasul cinci

Nu uitati ca lungimea arcului este importanta, chiar daca are putin de-a face cu greutatea de tragere sau cu elongatia de tragere. În cazul unui arc pentru tinta, lungimea conteaza foarte putin, dar daca vânati, un arc lung poate fi foarte incomod de transportat prin padure.

Pasul sase

Verificati diversele tipuri de arc. Arcurile compound au scripeti mecanici care initial fac dificila armarea, dar apoi, tragerea este mult mai facila odata ce coarda este intinsa complet. Acestea sunt cel mai des intâlnite tipuri de arc actualmente pentru ca sunt usor de folosit la tinta si foarte complexe. Arcurile recurve si cele lungi englezesti sunt mai traditionale si, de obicei, mult mai ieftine decât cele compound. Cu cât trageti mai tare un arc recurve, cu atât devine mai greu sa o faceti. Arcurile recurve sunt mai bune pentru incepatorii de la tir metric.

Cum se potrivesc arcul si sagetile

Stabilirea arcului potrivit pentru voi implica mai multi pasi. Mai intâi, trebuie sa vedeti daca sunteti dreptaci sau stângaci.
Apoi, stabiliti elongatia de tragere si dimensiunea cea mai buna a arcului. Instructiunile urmatoare de la acest pas va ajuta.

Alegerea mâinii preferate

Se poate sa vi se para firesc in a verifica daca sunteti dreptaci sau stângaci. Majoritatea dreptacilor aleg sa traga tinând arcul cu mâna stânga si cu dreapta sa traga de coarda arcului. Anumiti dreptaci, cu privire dominanta pe ochiul drept ar trebui sa traga cu mâna dreapta, iar stângacii cu privire dominanta pe ochiul drept sa traga cu mina stânga.

Daca nu aveti probleme de acest sens, adica ambii ochi au aceeasi precizie, atunci puteti alege. Un arcas tipic aliniaza ochiul dominant cu tinta atunci când ocheste, deci puteti trage pe partea ochiului dominant. Daca va simtiti mai increzatori sa trageti pe partea cu mâna dominanta, atunci puteti invata sa trageti cu ochiul dominant inchis. De exemplu, daca sunteti dreptaci si cu siguranta egala pe ambii ochi, inchideti ochiul stâng pentru a tinti. Daca nu este asa, aliniati ochiul stâng cu tinta si trageti sagetile la stânga de tinta, dar nu pe toate. Exercitiul 1 de la finalul acestui pas va ajuta sa stabiliti ochiul dominant.

Exercitiul 2 de la finalul acestui pas va ajuta sa stabiliti elongatia de tragere. Începatorii obtin adesea o elongatie de tragere putin mai scurta decât cea pe care o constata dupa ce trag timp de mai multe saptamâni. Când sunt la inceput, nu stapânesc inca tehnica de intindere atât cât ar trebui. Daca hotarâti sa cumparati propriul echipament de tir, dupa cursurile de initiere in tir cu arcul, remasurati elongatia de tragere.

Gasirea arcului recurv potrivit

Daca intentionati sa trageti in viitor cu un arc recurv, trebuie sa il alegeti pe cel cu elongatia si greutatea de tragere potrivite. Mai intâi, stabiliti lungimea ideala a arcului pentru voi, folosind elongatia de tragere, ca in tabelul1.1. Apoi, alegeti greutatea de tragere.Trebuie sa incepeti cu una mica astfel incât sa puteti trage mai usor in timp ce va dezvoltati tehnica.

Nu uitati ca greutatea de tragere inscriptionata pe arc este greutatea de tragere pentru o elongatie de tragere standard. Arcurile mai vechi mentioneaza greutatea de tragere in functie de 71 cm a corzii arcului de la intinderea ei pâna la tensionarea maxima a arcului. Arcurile mai noi stabilesc greutatea de tragere la 66,6 cm de la coarda la sprijinul sagetii. Daca elongatia de tragere este mai mica decât cea standard, bratele arcului nu se vor arcui la fel de departe si veti trage cu o greutate mai mica decât cea inscrisa pe arc. Daca elongatia de tragere este mai mare decât cea standard, veti trage cu mai multe kg decât greutatea mentionata. Adaugati un kilogram pentru fiecare 2,54 cm din elongatia de tragere stabilita mai sus sau scadeti un kilogram pentru fiecare 2,54 cm in minus fata de standard pentru a estima greutatea reala a arcului cu care veti trage.

Arcasii adulti de forta medie incep, de obicei, cu un arc de 9 – 11,4 kg. Arcasii mai puternici pot incepe de la 11,4 la 15 kg. Arcurile mai usoare de 7 – 9 kg sunt potrivite juniorilor.

Alegerea unui arc compus corespunzator

Arcurile compuse trebuie sa se potriveasca intâi pe greutatea si elongatia de tragere si apoi in functie de greutatea arcului in sine.

Greutatea de mentinere a unui arc compus, respectiv forta cu care se mentine coarda trasa la maxim, este o parte din greutatea sa maxima, mai exact, forta transmisa arcului. Desigur, puteti selecta un arc compus cu greutate de tragere mai mare decât cea a arcului recurv. Trebuie sa trageti pâna la punctul maxim de greutate a arcului compus pentru a ajunge la greutatea de mentinere, deci trebuie sa aveti forta necesara de tragere pâna la acest punct maxim. Magazinul de arcuri de la care achizitionati arcul compus trebuie sa aiba o scala care masoara punctul maxim de greutate a arcului si pe cel de mentinere la elongatia de tragere a voastra.

Dimensiunea scripetelui excentric stabileste punctul din tragere in care este atinsa greutatea de mentinere. Acesta este denumit vale deoarece este punctul in care greutatea de tragere are valoarea minima. În mod ideal, valea trebuie sa corespunda cu elongatia voastra de tragere. Multe arcuri compuse existente azi pe piata permit relgarea cu aproximativ 7,6 cm elongatie de tragere cu aceeasi dimensiune a scripetelui. Acest tip de scripete face ca alegerea unui arc compus sa fie mai usoara, dar elongatia de tragere trebuie sa se incadreze in limitele specificate pentru acel arc compus, iar cablurile corzii sa fie plasate in santul scripetelui corespunzator pentru elongatia voastra de tragere. Daca elongatia de tragere este peste 76 cm, atunci arcul compus trebuie sa aiba o lungime de cel putin un metru, dintr-un capat in altul. O lungime de 110 cm este de preferat mai mult pentru elongatiile de tragere de 84 sau mai multi cm. Aceasta legatura este luata in considerare, de obicei, de catre producatorul arcului.

AVERTISMENT
A NU SE LASA LA INDEMANA COPIILOR !
A SE FOLOSI DOAR SUB SUPRAVEGHEREA ADULTILOR !

Arcul si sagetile din acest set sunt pe masura. Nu folositi alte tipuri de sageti cu arcul !
Arcurile si sagetile nu sunt jucarii ! Masurile de siguranta trebuie luate in considerare la fel ca in cazul tirului cu pusca, darts-ului sau altui sport ce implica proiectile de orice tip. Utilizatorul TREBUIE sa citeasca, sa inteleaga si sa urmeze aceste indrumari:

• Nu uitati ca un arc armat este o arma fatala !

• Nu va aratati abilitatile folosind o tinta umana si nu permiteti nimanui sa va foloseasca drept tinta !

• Asigurati-va ca nu se afla nimeni in fata sau lateralul arcasului in timp ce arcul este armat sau se trage ! Verificati ca toata lumea sa stea in spatele arcasului.

• Trageti doar la tinta. Primele trageri trebuie sa fie la dintante mici fata de tinta, pâna ce arcasul se simte confortabil sa traga cu arcul.

• Nu folositi niciodata sageti prea scurte !

• Inlocuiti coarda arcului atunci când ea s-a tocit.

• Armati corespunzator arcul !

• Folositi protectiile pentru degete si brat !

• Nu folositi niciodata o tinta care nu poate opri sageata !

• Alegeti intotdeauna un perete care sa opreasca sageata in spatele tintei. Asigurati-va ca zona din spatele tintei este libera si ca nu exista aici obiecte ce pot genera reculul sagetilor. Tinta este conceputa pentru a avea baza stabila pe pamânt sau aproape de pamânt, astfel incât sageata sa nu fie trasa in sus.

• Nu permiteti nimanui sa culeaga sagetile pâna ce nu au fost trase TOATE sagetile !

• Nu uitati, priviti atent inainte de a trage ! Verificati periodic arcul si sagetile pentru imperfectiuni de genul fisurilor, rupturilor sau aschiilor. Daca detectati vreun tip de defect, arcul sau sageata respectiva trebuie distrus !

Meniu