Tir cu arcul


Exista o varietate foarte mare de arcuri în toata lumea. Iata mai jos descrierea celor mai folosite arcuri.

Dacic

Din momentul in care puteau manui o arma, barbatii participau la batalii, de obicei luptand pentru familia sau tribul din care faceau parte. In functie de caracteristicile tribului sau de statutul social al barbatului, acesta putea lupta fie calare, fie pe jos. In ambele cazuri, luptatorul era un arcas talentat deoarece trasul cu arcul se invata in timpul pregatirii militare, vanatorii sau a frecventelor ciocniri militare.

O mare abilitate in manuirea arcului era dezvoltata in cadrul armatei dacice. Datorita faptului ca arcul era o arma principala, tehnicile de construire erau avansate. Acesta era o arma cu o raza mare de actiune a carei vechi radacini nu se cunosc; era fabricata de insasi razboinicii care o foloseau sau de catre mestesugari iscusiti.

Unele arcuri erau relizate din coarne ale animalelor, legate prin mijloc cu o piesa dreapta; altele erau fabricate din lemn de sanger, zada, alun, carpen, frasin sau ulm. Corzile erau realizate din in, canepa, intestine ale animalelor si din vene de cai sau vite. Cand mergeau, razboinicii atarnau arcul pe umar, il tineau in mana sau in teci speciale. Un arc de marimi medii putea trage sageti pana la distanta de 200 de metri.

Era folosit ca o arma de atac: in atacurile statice de catre pedestrasi si in atacurile rapide de catre calareti. Calaretii daci purtau armura si erau numiti „catafractari”, fiind capabili sa foloseasca arcul in timp ce calareau.

Sagetile realizate din lemn sau trestie aveau lungimi de 0.8 – 0.9 metri si varfuri metalice ascutite. Un arcas talentat putea trage 12 sageti pe minut. Aceste sageti erau tinute in tolbe, 16-24 la numar. Erau foarte atent lucrate si pictate, dar totodata, varfurile erau inmuiate in otrava. Cand sagetile din tolba se terminau, erau folosite sageti cazute pe campul de lupta.

La inceput, varfurile sagetilor erau facute dupa modelul celor din os si piatra. Cele realizate din bronz si fier au inceput sa fie produse abia din secolele VII-VI i.e.n., cand Scitii trecusera peste teritoriile dacice. Forma lunga, piramidala, cu trei taisuri, intalnita initial la Sciti, era des folosita de catre daci. Sagetile cu doi tepi, ghimpi, erau insa o caracteristica particulara a sagetilor dacice.
Mongol

Arcul mongol este tipul numit adesea arcul asiatic recurv tipic, construit ca un arc composit, din corn de bivol, tendoane, scoarte de copaci si bambus. Principala diferentza tehnica ce deosebeste un arc mongol de unul ungar este prezenta unui distantator al corzii, realizat din lemn sau corn, pentru a tine coarda mai departe de bratele arcului.

Hun Arcul hun este asimetric, composit si reflex.A fost inventat in Asia Centrala si adus in Europa pentru prima data de catre huni.
Forma asimetrica ii permitea sa fie marit in lungime cu usurinta, chiar in timpul calariei. Astfel a rezultat un arc mult mai puternic, putand trage la distante mai mari decat arcurile triburilor germanice din Europa. Astfel, arcasii huni puteau dobori inamicul inainte ca acesta sa poate reactiona in vreun mod defensiv sau ofensiv. Totusi, asimetria il facea mai putin precis, cu toate ca era si de tip composit.

Maghiar

Arcul maghiar, o imbunatatire adusa arcului hun, pentru o mai usoara folosire de catre pedestrasi, este simetric, composit si reflex. A fost inventat in Asia Centrala.

Arcul traditional englez Longbow

Acesta este cel mai cunoscut arc, asociat cu Robin Hood si Epoca Medievala. Pentru a se plia pe regulile Societatii britanice Longbow, arcul trebuie sa fie din sectiunea D, creat în totalitate din lemn, cu crestaturi din corn la fiecare capat unde se prinde coarda. Axul sagetilor trebuie sa fie facut din lemn, iar sagetile trebuie sa aiba aripioare directionale din pene. Sprijinul sagetii si catarea nu sunt acceptate.

Este un arc de lungimi mari, realizat in general din lemn de tisa, avand o mare raza de actiune. Era de obicei construit la aceeasi lungime ca a bratelor arcasului. Cel mai bun exemplu este arcul lung englezesc sau cel galez, construite traditional din lemn de tisa, folosit cu succes de catre englezi in Razboiul de 100 de ani. In acea vreme era numit „arcul razboiului”. De la distanta mica, putea strapunge cu usurinta cea mai buna armura a vremii.

Arcul plat american

Acest arc a fost conceput în anii 1930 cand oamenii de stiinta si inginerii au început sa realizeze un studiu detaliat pentru echipamentul dedicat tirului cu arcul. Ei au aplicat descoperirile lor arcului englezesc Longbow (ELB) si au produs ADB (American Flat Bow). Acesta este putin mai scurt decat ELB si are brate dreptunghiulare mai degraba,decat cele în forma literei D ale ELB-ului. AFB-ul este folosit des pentru tirul de camp.Este un arc realizat din lemn foarte rezistent si elastic, precum frasin, hicori sau stejar. Numele arcului (plat-flatbow) se refera la forma sa. Bratele unui arc plat sunt mai late langa maner decat la varfuri, dispersand mult mai eficient tensiunile ce apar decat in cazul unui arc lung sau composit. Arcul traditional finlandez este realizat din frasin si are lungimea egala cu inaltimea tragatorului. Arcurile plate moderne au deseori forma recurva.

Arcul Recurve (sau olimpic)

Acesta este arcul cel mai des întalnit în zilele noastre, dar devenit popular cu ajutorul arcului compus.

Arcul recurv a evoluat de la arcul englezesc Longbow, prin intermediul celui american plat si a progresat pana la manerele din lemn laminat si bratele din fibra de sticla sau lemn laminat. În ultimii ani sectiunile de metal ale manerului (elevatoarele) cu brate detasabile au devenit mai des întalnite. Este permisa folosirea catarii, a sprijinului pentru sageata, a stabilizatoarelor, a materialelor sintetice pentru coarda si a clicker-ului (ca verificare a elongatiei) pentru acest tip de arc. Sagetile pot fi confectionate din lemn, aluminiu, carbon/aluminiu sau fibra de carbon. Majoritatea arcasilor profesionisti trag cu sageti de carbon/aluminiu sau din fibre de carbon datorita traiectoriei lor mai plate si a vitezei mai mare de zbor, cu scopul de a marca un punctaj mai mare.Un arc recurv in pozitie relaxata are capetele bratelor indoite spre inainte. Coarda este fixata la 10 cm de varful bratelor. Cand coarda este intinsa, varfurile curbate ale bratelor se indreapta spre a conferi putere. Dupa ce se elibereaza coarda, bratele revin la forma initiala de C. Aceasta aranjare a bratelor imprima sagetii o viteza mai mare decat un arc cu brate drepte. Lungimea bratelor este determinata in functie de inaltimea arcasului pentru a optimiza puterea conferita de acestea.

Arcul Compound

Arcul compound este cel mai sofisticat si tehnic arc existent. Pentru cei neinitiati, arcul compus pare sa aiba mai multe corzi, cand de fapt, are doar una, plus înca doua sau patru cabluri cu scripeti la capat care sunt prinse de fiecare brat în parte si de o cama la capatul opus al celuilalt brat. Bratele unui arc compus sunt foarte rigide, astfel încat camele si cablurile sunt cele care ofera elasticitatea necesara pentru a trage arcul.

Arcul compound tinde sa fie mai scurt decat cel recurv si este compus dintr-un elevator metalic, fibra de sticla laminata, iar bratele – din fibra de carbon la capete, acolo unde se afla camele excentrice care variaza mult în design si ofera fiecarui arc caracteristicile proprii de tragere. Caracteristica principala a arcului compound este faptul ca la tragere, greutatea maxima de tragere este atinsa mult mai rapid decat în cazul arcului recurv (la aproape o treime din elongatie), iar apoi, pe masura ce trageti pana la final, greutatea de mentinere scade între 60 si 75% din greutatea maxima de tragere. Arcul compus este astfel mult mai usor de tinut si de folosit. Asta datorita cablurilor cu scripeti si a camelor excentrice. Arcurile compuse sunt mult mai eficiente decat celelalte arcuri la transformarea energiei stocate în viteza sagetii.

Cand coarda arcului este trasa inapoi, scripetii actioneaza pentru a reduce forta necesara tensionarii corzii, conferind totusi putere si viteza. Aceste arcuri sunt minor afectate de schimbarile de temperatura si umezeala, avand acuratete, imprimand totodata viteza foarte mare sagetii, aceasta parcurgand o distanta mult mai mare decat una trasa cu un arc (orice alt tip de arc) obisnuit.

Arbaleta

Arbaletele sunt arcuri care au un mic încarcator precum cel al pustilor, un mecanism de blocare pentru mentinerea corzii la elongatie maxima si un tragaci pentru eliberarea corzii. Arbaletele sunt foarte rar întalnite în tirul la tinta, desi folosinta lor creste pe continentul european. Arbaletele sunt mai des gasite în tirul de camp, desi mai putin comune decat celelalte tipuri de arcuri.

Majoritatea cluburilor de tir cu arcul nu accepta arbaletele pentru ca au nevoie de tinte speciale si au deja o reputatie mai putin buna ca fiind folosite în actiuni periculoase si antisociale de catre unii detinatori.

Arcul de distanta

În cazul tirului la distanta exista mai multe clase de arc ce, per total, tind sa fie arcurile tinta (recurv sau compus) în echipamentul normal de tragere, în mai multe categorii de greutate de tragere.

Exista, de asemenea, un tip specific de arc pentru tirul la distanta (în propria sa clasa) care este foarte scurt si lanseaza sageti foarte scurte si ele (de aproximativ 35 cm) cu aripioare directionale minuscule. Aceste arcuri sunt atat de specializate încat nu se gasesc în magazine. Trebuie sa gasiti pe cineva care va poate confectiona unul la comanda sau sa îl realizati chiar voi. Exista unul sau doua special facute, de tip compus, dar din nou, acestea se fac doar la comanda.

Toate tipurile de arcuri mentionate mai sus, cu exceptia celor de distanta pot fi folosite pentru tir metric sau de camp. Toate arcurile de mai sus cu exceptia celui de distanta si a arbaletei pot fi folosite pentru tir la prajina. De exemplu, arcurile lungi nu se folosesc de obicei pentru tirul de vanatoare.

Meniu